TERAPIA BOWEN

O ședința de terapie Bowen consta in aplicarea unor mișcări delicate, efectuate cu degetele, pe anumite puncte specifice, fie direct pe piele, fie peste o îmbrăcăminte ușoara. Prin aplicarea acestor mișcări se transmit mesaje prin intermediul sistemului nervos, recuperând memoria celulara a unei stări ideale de relaxare si echilibru.

Mișcările din tehnica Bowen se execută pe mușchi, tendoane, fascie, ligamente, articulații, nervi.

Mișcările din tehnica Bowen executate  la nivelul mușchilor constau în deplasarea pielii până la marginea mușchiului, aplicarea unei presiuni ușoare care realizează o întindere a fasciei, urmată de rolarea peste structura mușchiului. Când se realizează întinderea pielii terminațiile nervoase senzoriale încep să transmită informații senzoriale prin intermediul căilor nervoase de conducere spre creier. Având în vedere că acest nou tip de mesaj care ajunge la creier nu conține informații care să indice vreo formă de agresiune asupra corpului, creierul transmite înapoi o comandă de relaxare. Totodată, eliberarea mușchiului produce o vibrație fizică care apoi se manifestă la nivel energetic și inclusiv electric în corp.

Cercetările au arătat ca mușchii răspund la acest stimul în circa 90 de secunde. Acest fapt  explică pauzele care se fac între secvențele de mișcări.

În funcție de gradul de sensibilitate specific, mușchii dețin un număr diferit de terminații nervoase. Mușchii de profunzime ai gâtului dețin între 150 -200 de terminații nervoase pe gram de țesut muscular, pe când fesele, unde nu este necesar un nivel ridicat de sensibilitate, au aproximativ 50 pe gram.

Mușchi de pe ambele părți ale coloanei vertebrale (mușchii erectori spinali) cu care lucrăm mult în terapia Bowen, au nivele excepțional de mari de terminații nervoase, între 200-500 pe gram de țesut muscular.

Fiecare mișcare din terapia Bowen este efectuată la nivelul superficial al fasciei și afectează relația dintre fascie și nervii, mușchii sau tendoanele ce sunt mobilizate. Fascia joaca un rol important în coordonarea musculară, aliniamentul postural și integritatea structurală și funcțională. În urma unui traumatism, toate acestea vor fi afectate în mod negativ, deoarece fascia va deveni rigidă, contractată, torsionată și deshidratată, așa cum demonstrează lucrările Idei Rolf și a multor altor osteopați. În urma aplicării mișcărilor din tehnica Bowen, se observa adesea slăbirea aderenței, înmuierea țesutului afectat și îmbunătățirea posturii și a mobilității, fără mobilizare forțată sau întindere.

 Mișcările de bază din terapia Bowen au funcția de reechilibrare a sistemului nervos vegetativ (SNV). SNV controlează peste 80% din funcțiile corpului și este foarte susceptibil la factorii externi de stres. Majoritatea oamenilor, trăiesc astăzi într-o constantă stare de stres și hiperstimulare simpatică a SNV. Vindecarea are loc atunci când SNV trece de la dominanta simpatică la cea parasimpatică. Tehnica Bowen acționează, ca un catalizator pentru această schimbare; în timpul ședințelor, pacienții adesea adorm sau cad într-o stare de profundă relaxare. Aceasta indica trecerea către dominanta parasimpatica, cu reducerea stresului la nivel profund.

 Pe lângă toate acestea, ceea ce se pare că se întâmplă în timpul unei ședințe Bowen este că organismului i se permite să se reorienteze către memoria unei stări anterioare de sănătate, sau către tiparul original. Pentru că mișcările Bowen sunt efectuate pe puncte structurale cheie, pe care creierul le folosește ca puncte naturale de referința, pentru a determina postura (multe din aceste puncte se raportează la structurile semnificative embrionare si de dezvoltare), aceste mișcări realizate în puncte extrem de precise au un efect uriaș asupra felului in care corpul se susține pe sine.

Pentru a înțelege mecanismul prin care corpul se folosește de memoria celulară și restabilește modul de funcționare corecta a organelor este util să citiți articolul ”Embriologie” publicat aici

Spre deosebire de celelalte terapii care se adresează corpului, terapia nu folosește manipulări in forță. Terapeutul nu forțează organismul pacientului sa execute o comanda, ci permite acestuia sa întreprindă acele acțiuni necesare pentru a se auto-vindeca, in propriul sau ritm.